Istoria Scrimei

Scrima in Romania

In Romania, scrima este rezultatul impletirii manuirii armelor si activitatilor militare organizate cu influenta straina patrunsa prin intermediul razboaielor si schimburilor economice si culturale, fiecare epoca aducandu-si contributia la scrima sportiva de astazi.
In perimetrul tarii aceasta activitate s-a aflat printre primele discipline sportive.
In anul scolar 1840-1841, Gheorghe Asachi, referent al scolilor nationale din Moldova, a introdus la Academia Mihaileana din Iasi gimnastica, scrima si inotul, drept materii obligatorii si in 1849 s-a infiintat in Bucuresti “Scoala militara de ofiteri”, in programa de invatamant un rol distinct avandu-l scrima, predata de maestrul de origine franceza, Antoine Pane, apoi de Nicolae Velescu.
In 1856 se infiinteaza si la Iasi o scoala militara pentru ofiteri, scrima fiind predata in perioada 1857-1859 de maestrul italian Luigi Spinzi.
In 1859 se deschid la Bucuresti doua sali de scrima, maestrii fiind francezii: Pare, Cyrile si Suyris, iar in 1861, tot la Bucuresti, se deschide o scoala de scrima si gimnastica. Ca urmare a venirii maestrilor straini in tara se deschid tot mai multe sali de scrima.
Prima mare “gala de scrima” se organizeaza la Bucuresti, in anul 1899, la scurt timp avand loc o alta gala la “Scoala militara de ofiteri de artilerie, geniu si marina”.
In 1900 se organizeaza in Bucuresti “Marele asalt al anului”, an in care scrima sportiva este prezenta in cadrul Jocurilor Olimpice de la Paris prin proba de spada (individual), impreuna cu cele de floreta si sabie, iar in 1902 pe malurile Dimbovitei se organizeaza primul concurs pe categorii de seniori si juniori, prin juniori intelegandu-se incepatorii sau cei care practica scrima de mai mult timp, fara rezultate care sa le permita sa figureze printre seniori.
Prima participare romaneasca la un concurs intenational de scrima are loc in 1910, in Franta, Mihai Savu ocupand locul I. In 1911, la Paris, romanul Dinu Cesianu cucereste primul loc la un concurs international de spada. Trebuie semnalat ca in 1913 apare primul statut al unei discipline sportive din tara si anume Statutul scrimei romanesti si tot atunci se redacteaza si primul regulament tehnic, intitulat “Regulament tehnic competitional”. De asemenea remarcam ca in 1914 Comitetul Olimpic Roman (C.O.R.) este recunoscut de C.I.O., din C.O.R. facand parte si scrimerii: George Bibescu, Dinu Cesianu, George Plagino si dr.Al.Davila.
Ajungand la epoca contemporana, punctam o serie de repere:

Omul a reusit sa isi sporeasca fortele fizice si sa le dea cea mai buna orientare. Astfel unele exercitii fizice datorita traditiei si placerii de a le practica au trecut in zona jocului.

Armele realizate din diferite materiale au reprentat nu numai mijloace de confruntare in lupta, dar si instrumente de joc, acesta capatand un caracter competitiv. In epopeea lui Homer se gasesc descrieri privind exercitiul fizic, iar pe malul Nilului, conform marturiilor, scrima a devansat cu patru secole Jocurile Olimpice din Grecia antica. In acest sens se pot aminti scenele de pe basorelieful templului egiptean Medinet-About(Ramses al lll-lea-1190 i.e.n.) ce prezinta o competitie cu arme asemanatoare sabiilor de astazi.
Se remarca de-a lungul timpului si lupta cu bastonul practicata pe continentul asiatic, in China in epoca militarismului (dinastia Ciu 1122-255i.e.n.), iar in Japonia se poate vorbi de forma de lupta kendo. Pentru kendo nu doar arma constituie legatura cu scrima de azi, dar si faptul ca luptatorii erau protejati (masti, pieptare, mansete, manusi). Se poate spune ca a fost un predecesor al floretei si al sabiei. Exercitiul fizic realizat prin manuirea armelor a devenit un mijloc important al educatiei, in Grecia ateniana reprezentand esenta unui bun cetatean, inzestrat cu inalte calitati fizice si morale.
In perfectionarea scrimei a intervenit si practica duelului. Pentru a putea rezista adversarilor cu stiluri si arme diferite, era necesara o temeinica pregatire. “Epoca duelului” se caracterizeaza prin inovatii in tehnica si tactica scrimei. Transformarile s-au produs din acuta necesitate. Duelul a fost practicat paralel cu scrima sportiva aproape patru decenii. Societatea a evoluat, morala societatii s-a schimbat, legile au inceput sa pedepseasca practicarea duelului si astfel acesta a disparut treptat din toate tarile. Scrima a devenit o disciplina sportiva datorita nenumaratelor avantaje pe care le poate avea asupra fizicului si mintii asa cum kendo a fost initial conceput mai mult ca dans, avandu-se in vedere efectele benefice pentru trup si intelect.
Nu putem sa nu il amntim pe academicianul fracez Ernest Legouve care spunea : “Scrima este exercitiul unde omul se cheltuieste furtunos si generos, simtind ca traieste cu intensitate. Sangele ii curge tumultos prin vine, capul e treaz, arterele vibreaza, plamanii se umfla, porii se deschid. Si daca ne gandim ca aceasta placere vitala se uneste cu fericirea de a simti descatusarea fortei si a supletei, daca avem in gand bucuriile ardente ale amorului propriu satisfacut, placerea de a lupta, chiar si mania de a fi invins, precum si miile de vicisitudini ale unei intreceri, care se termina si reincepe cu fiecare lovitura, vom intelege de ce putem gasi scrima o adevarata stare existentiala”.

Galerie Video

Scrima si Jocurile Olimpice

Scrima s-a inscris printre ramurile sportive ale primei editii a Jocurilor Olimpice moderne (Atena 1896). In 1900 la J.O. de la Paris au participat 56 de scrimeri din 7 tari, iar in 1904 la Saint-Louis, europenii au fost reprezentati doar de un german si un ungur si s-a remarcat supeoritatea scrimerilor cubanezi prin floretistul-spadasin Forest si sabrerul Diaz. S-a inregistrat un numar mare de participanti la Lodra, in 1908 (138 de concurenti), a urmat editia Stockolm si trecand peste anii razboiului ajungem la prima editie postbelica-1920, Anvers, ce a reunit scrimeri din 13 tari, eroul fiind italianul Nedo Nadi (a castigat 5 medalii de aur in probele individuale de floreta si sabie si in cele trei probe pe echipe).
In 1924 Jocurile Olimpice se desfasoara la Paris si pentru prima data floretistele au aparut in arena olimpica.
La Jocurile Olimpice de la Amsterdam din 1928, scrimerul francez Lucien Gaudin dobandeste medalii de aur la floreta si spada si in 1932 la Los Angeles, scrimerii italieni domina floreta masculina si spada, marea surpriza fiind insa floretistul american Lewis care a obtinut medalia de argint inaintea celebrului italian Gaudini.
In 1936 Jocurile Olimpice se desfasoara la Berlin si se remarca scoala italiana prin Gaudini si Edoardo Mangiarotti. Urmeaza prima editie a J.O. de dupa a doua conflagratie mondiala, in 1948 la Londra si pentru prima data in palmares se inscrie un reprezentant al Elvetiei (Oswald Zapelli locul II-spada). In 1952, la Helsinki, francezul Christian D’Oriola castiga in fata italianului Eduardo Mangiarotti (floreta), iar in 1956, la Melbourne se foloseste pentru prima data floreta electica in cadrul J.O.
Roma este gazda J.O. din 1960. Se inregistreza un record de participare (336 de scrimeri din 40 de tari) si scrimerii rusi castiga 3 medalii de aur, 2 medalii de argint si 2 de bronz.
In 1964 J.O. se desfasoara la Tokio. Campionul mondial la floreta, Jean Claude Mangan a fost invins de polonezul Egon Franke, iar la spada, campionul olimpic, italianul Delfino si campionul mondial Losert au fost eliminati din primele tururi.
Editia din Mexic, din anul 1968, i-a desemnat campioni olimpici pe Kulcsar (Ungaria) – spada, Pawlosk (Polonia) – sabie, Drimba (Romania) – floreta masculin, rusoaica Novivoka – floreta feminin.
Orasul Munchen este gazda pentru J.O. din 1972. Titlul olimpic la sabie este dobandit de rusul Viktor Sidiak. Se inregistreaza prima aparitie a spadasinilor elvetieni pe podium – locul II.
J.O. din 1976, au drept gazda orasul Montreal. La floreta masculin pe echipe, locul I revine germanilor (R.F.G -atunci), iar locul II, Italiei. La floreta feminin pe echipe, rusoaicele ocupa locul I si echipa Frantei locul II. La spada pe echipe, Suedia se inscrie pe locul I, iar la sabie echipa rusilor.
Ajungem in anul 1980 la Moscova, unde vom incheia si prezentarea J.O. Franta castiga 4 medalii de aur (floretista Pascale Trinquet si echipele de spada si floreta feminin si masculin). Rusii castiga 3 medalii de aur (floretistul Vladimir Smirnov, sabrerul Viktor Krovopuskov si echipa de sabie)

Sponsori